|
Asociatia Geea Life
Ezoteric Fest
Festival
Expozodiac
Qigong Tai Chi
Fundatia Romana
Grup de Dialog
ALTERNATIVE si
Stiinte Spirituale
Click to
join
alternative_spirituale
Grup de Dialog
BON CAMINO
Pelerinajul
la Santiago
de Compostela
Spania
Click to
join
bon_camino
Grup de Dialog
Scoala de
ASTROLOGIE
Click to join
scoala_astrologie
Grup de Dialog
EZOTERICFEST
Sanatate
Cunoastere
Armonia
Click
to join
ezotericfest
Grup de Dialog
EXPOZODIAC
Conexiuni si
Alternative
Spirituale
Click to
join
expozodiac
| |
Inapoi la Pagina
Principala Camino Santiago de
Compostela
Descrierea
Pelerinajului spre Santiago de Compostela (Spania)
Santiago de Compostela,
mai pe romaneste Sfantul Iacob cel Mare sau Iacob de la Campul cu Steaua,
inmormantat la Compostella (Saint Jacques de Compostelle - Saint James Jakob -
Iacob), pe langa multe alte calitati si minuni care i s-au atribuit, este
patronul alchimistilor si al tuturor practicantilor artelor cosmologice (conform
descrierilor lui Titus Burckhardt din cartea Alchimia semnificatia ei si
imaginea despre lume).
Galerie Foto Camino
2006
http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
Galerie Foto Camino
2007 Franta
http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
Galerie Foto Camino
2007 Spania
http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania
Pelerinajul spre mormantul Sf. Iacob de la
Compostela a inceput dupa descoperirea lui din anul 830, dar deja din secolul
V existau dovezi ca Apostolul Iacob a predicat in Peninsula Iberica.
Santiago de Compostela, care este telul pelerinajului,
reprezinta pe langa Roma si Ierusalim, cel de-al treilea mare loc de pelerinaj
al lumii crestine. Traseu nascut din si pentru cultul Apostolului Iacob. Orasul
este astazi o opera de arta arhitectonica si culturala, dar si un oras
universitar viu si foarte modern (plus cei 2,5 milioane de turisti care ajung
aici anual, in afara de pelerini care vin pe jos). Impunatoarea Catedrala din
Santiago de Compostela dateaza cam din sec. XI. Dar chiar si celtii mergeau pe
Calea Soarelui (a pelerinajului pe El Camino - in traducere Drumul sau Calea) si
ajungeau la Finisterre, iar in varful Monte del Facho (247 m), deasupra farului
celtii celebrau soarele si faceau ritualuri de fertilitate. Templul fenician al
soarelui Arasolis ar fi fost tot aici, la Finisterre.
Traseul de pelerinaj
porneste si este marcat din foarte multe orase din Europa, e ca o panza de
paianjen care acopera intregul continent (mai ales partea occidentala), si in
final toate drumurile duc la Compostela. Prin Franta trec 4 mari trasee
principale care se unesc toate in Saint Jean Pied de Port, punctul de plecare
peste Pirinei in Spania pe Camino. Daca in Franta avem 4 trasee, in Spania sunt
foarte multe, cam toate colturile Spaniei au cate un traseu de pelerinaj
(marcat, organizat, cu refugii si folosit de pelerini) spre Santiago de
Compostela. Dar cel mai important si folosit este cel care vine din Franta,
denumit Camino Francez (pe care am mers si noi din St Jean Pied de Port), pe
care merg majoritatea pelerinilor (peste 80 %) avand cele mai multe refugii si
conditii pentru pelerini.
Cele 4
trasee (chiar 5) importante de pelerinaj din Franta (care preiau celelalte
trasee din Europa) sunt:
01 -- Camino de Le Puy,
(pe care am mers si noi 325 de km din Moissac pana la St Jean Pied de Port in
2007) care are 1524 de km pana la Santiago de Compostela (784 din St Jean Pied
de Port prin Spania). Practic pe Camino de Le Puy vine traseul pelerinajului
marcat de la Budapesta (2977 de km pana la Compostela), Viena (2740 km),
Salzburg (2454 km), Zurich (2006), Berna (1889), Lausanne (1787), Geneva (1722),
Lyon si Le Puy. Sunt pelerini care chiar vin de foarte departe pe jos (cate 4-5
luni de mers), plecand de obicei, simbolic din orasul natal. Chiar am stat in
camera si am vorbit cu o persoana care a ajuns din Geneva la Compostela pe jos.
Acest traseu din Franta este cel mai important din punct de vedere al numarului
de pelerini si al refugiilor (fiind destul de bine marcat) dar nu se poate
compara cu Spania ca densitate a pelerinilor.
02 -- Camino de Tours
care pleaca prin Paris, Orleans, Tours, Poitiers, Boreaux, Ostabat, St Jean Pied
de Port si are din Tours 1407 km pana la Compostela. Dar in acest Camino de
Tours intra si trasee foarte indepartate care vin de la Tallin (zona baltica),
Riga (4272 de km pana la Compostela), Cracovia (2806), Praga (2697), Amsterdarm
(2137), Bruxelles (1906), Hamburg, Dresda (3166), Berlin (2765), Groningen
(2963), plus traseele care vin din Anglia. Toate se unesc in Franta si merg spre
Camino Francez din Spania.
03 -- Camino de Vezelay
care prin Franta are traseul Vezelay, Limoges, Perigeux, Ostabat, St Jean Pied
de Port, iar din Vezelay pana la Compostela sunt 1684 de km. Nu primeste alt
traseu anterior de Vezelay, ci doar cateva locale din Franta.
04 Camino de Arles,
aceste vine din Arles (1407
km pana la Compostela), prin Montpellier, Toulouse,
Auch, Oloron Saint-Marie si Samport (in Spania, ocolind urcusul Pirineilor din
St Jean Pied de Port pe o ruta alaturata, dar
iase in Camino Francez in 4-5 zile). In acesta
intra traseele din Italia, Roma (2404 de km
pana la Compostela), Parma (2176), Genova (1869),
Nisa (1757), etc
si chiar traseul din Jerusalen, Zagreb (2759) prin Milano
(2016)
05
-- Mai este un traseu in Franta, prin Pirinei, denumit
Camino del Piemont Pyreneen,
care pleaca din Narbonne (1286
de km pana la Compostela), prin Carcassonne, saint
Girrons, Lourdes, Oloron Saint-Marie si St Jean
Pied de Port sau varianta prin Samport.
Daca ne referim la traseele din Spania,
destul de multe spre Compostela, cel mai important este
Camino Francez (multe alte trasee care vin din toata Spania si Portugalia ajung
in acesta pe parcurs).
001 Camino Frances
pleaca din St Jean Pied
de Port (Pirinei Francezi 784 de km pana la Compostela), prin Pamplona, Logrono,
Burgos, Sahagun, Leon, Astorga, Ponferrada, O`Cebreiro, Sarria, Melinde si
finalul la Santiago de Compostela. Trecand prin 4 comunitati autonome si cateva
provincii in cadrul acestora: Navarra, La Rioja,
Castilla y Leon (Burgos, Palencia, Leon) si Galicia (Lugo, La Coruna). In iunie
2008 pe acest traseu erau inregistrate 227 de refugii, Albergues doar pentru
cazarea pelerinilor (in Spania turistii nu sunt primiti la Albergues, cazarea e
doar pe baza pasaportului de Pelerin stampilat zilnic). Din aceste 227 de
refugii, 104 sunt in proprietate publica, apartinand de administratiile locale,
comunitatile religioase sau de diverse asociatii, iar 123 sunt private. Deci se
poate spune ca exista ca cifra medie daca impartim 800 de km la 227 de albergues
cate un refugiu la fiecare 3,5 km. Este traseul principal pe care l-am facut noi
in 2006, 2007 si 2008, venind de pe alte diverse trasee.
002 Camino a Finisterre,
este traseul pe care l-am continuat dupa Compostela spre
Atlantic pana la Cabo Finisterre cu o lungime de 89 de km. Din acesta exista si
varianta Muxia pana unde sunt 82 de km, dar exista si drum pe coasta
Atlanticului intre Finisterre si Muxia (drum marcat destul de slab, mai mult am
mers la indicatiile localnicilor si prin intuitie). Practic este o extensie a
traseului Camino Francez, folosit de foarte multi pelerini, normal ca l-am facut
si noi in fiecare an. Se primeste Diploma de la Finisterre si la Muxia.
003 Camino del Norte,
un drum spectaculos pe tarmul Atlanticului care pleaca din
Irun (849 de km pana la Compostela) prin Bilbao, Santander, Lianes si iese prin
Oviedo, Lugo in Camino Francez la Melinde sau prin Gijon, Luarca, Ribadeo,
Vilalba, tot in Camino Francez la Arzua inainte de Santiago de Compostela.
004 Camino de la Plata,
care pleaca din Sevilia (1000 de km pana la Compostela),
prin Merida, Caceras, Salamanca, Zamora si iese in Astorga pe Camino Francez.
Mai are o varianta directa spre Compostela prin Ourense.
005 -
Camino Catalan Meridional, care pleaca de langa Barcelona de la Manastirea
de Montserrat (1090 de km pana la Santiago) si trece prin Igualana, Cervera,
Fraga, Zaragoza, Tudela, Calahhora si ajunge in Camino Francez la Logrono.
006 -
Camino Catalan Septentrional, (denumit si Camino Catalan sau
Camino de Montserrat), pleaca de langa Barcelona de la Manastirea de
Montserrat (1120 de km pana la Santiago) si trece prin Igualana, Cervera,
Tarrega, Balaguer, Monzon, Huesca, San Juan de la Pena, Santa Cilia de Jaca unde
se intalneste cu Camino Aragones care vine din Pirinei de la Samport si dupa 118
km iese in Camino Francez prin Sanguesa la Puente la Reina.
007 -
Camino de Levante,
care pleaca din Valencia (1121 de km pana la Compostela)
prin Almansa, Albacete, Toledo, Avila, Zamora si iese la Astorga in Camino
Francez.
008 -
Camino Portugues,
care pleaca din Porto si are 237 de km pana la Santiago
(dar care are legatura si cu Lisabona), prin Barcelos, Tui, Pontevedra si Padron
spre Compostela.
009 -
Camino Aragones
este prin Pirinei, traseul care evita urcusul de o zi (St
Jean Pied de Port - Roncesvalles) si ocoleste prin Samport, Jaca, Sanguesa si
Puente la Reina din Camino Francez. Este traseul pe care a mers Ramona in 2008
cateva zile, pe Camino Aragonez in portiunea Jaca - Puente la Reina intrand apoi
pe clasicul Camino Francez - dupa ce a aterizat la Barcelona si a mers cu trenul
pana la Zaragoza si cu autobuzul prin Huelva spre Jaca, de unde a inceput
pelerinajul.
Mai sunt si alte trasee prin Spania spre Santiago de Compostela:
Camino Primitivo
(intre Oviedo, Lugo, Melinde considerat traditional in trecut, acum o portiune
din Camino del Norte), Camino de Madrid
(prin Segovia, Valadolid si ajunge in Sahagun),
Camino Vasco del Interior
(care leaga punctul de plecare pe Camino del Norte - Irun
de Camino Francez in Santo Domingo de la Calzada), Camino Ingles (leaga
portul la Coruna de Santiago), Camino de la
Lana (care pleaca din zona Mediteranei, Alacat,
Almansa, Cuenca si ajunge in Burgos). Le-am insirat doar ca sa existe o imagine
de ansamblu si cultul creat in Spania mai ales, dar si in tarile invecinate
pentru acest pelerinaj.
Ca statistica
la nivel origine a pelerinilor, pe primul loc e Spania,
urmata de Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Elvetia, Austia, Portugalia.
In statistica oficiala apar 75 de Romani in 2007, 45 in 2006 si 40 in 2005,
dar e posibil ca multi dintre acestia sa nu locuiasca in Romania. Pe internet
apar date statistice legate de nationalitate, loc de plecare, sex, varsta
pelerinaj pe jos cu bicicleta calare, profesie, motivatie, traseu, luna in
care se ajunge, etc. Cateva statistici
privind numarul pelerinilor ajunsi la Santiago de Compostela in ultimii ani:
1986 (2.491),
1987 (2.905), 1988 (3.501), 1989 (5.760), 1990
(4.918), 1991 (7.274), 1992 (9.764), 1993 (99.436), 1994
(15.869), 1995 (19.821), 1996 (23.218), 1997 (25.179),
1998 (30.126), 1999 (154.613), 2000 (55.004), 2001
(61.418), 2002 (68.852), 2003 (74.614), 2004 (179.944),
2005 (93.924), 2006 (100.377), 2007 (114.026)
in paranteza numarul de pelerini ajunsi la Santiago de
Compostela.
Sistemul refugiilor
pentru pelerini de pe Camino nu permite sa dormi doua nopti la rand in acelasi
refugiu, si se pot caza doar pelerinii care dovedesc prin stampilele zilnice din
Pasaport ca au mers pe jos. Acestea au un anumit program (este trecut in ghid)
si odata cu instructiunile de folosire a refugiului (organizarea bucatariei,
baie, spalator, locul pentru bocanci, pentru uscat haine, etc) esti anuntat ca
dimineata trebuie sa-l parasesti pana la ora 8 9.00, de la caz la caz.
Majoritatea nu sunt deschise toata ziua, avand un program pe care il putem
studia in ghid. Uneori e aiurea sa ajungi la 12.00 la un refugiu, iar el sa se
deschida de abia la 16.00. E bine ca in fiecare zi odata cu cazarea sa se puna
de catre hostaler (administratorul refugiului) stampila si data. Unii isi puneau
stampile prin tot felul de refugii si biserici, noi ne-am pus doar unde am
dormit (in primul an), e bine in ambele feluri cum am procedat si noi in anul
urmator. Am vazut un caz in care hostalerul nu a primit niste fete pentru ca nu
aveau stampila zilei anterioare dintr-un refugiu apropiat, considerand ca au
trisat si nu puteau face pe jos intr-o zi distanta de la ultima stampila.
Marcajul traseului este simbolizat de Sageata Galbena si Scoica
pentru Spania (sunt semne foarte clare si dese, poti merge si noaptea), iar in
Franta erau doua benzi alaturate una Alba si una Rosie (bun in general,cu toate
ca uneori nu prea stiam incotro sa o luam, dar mai rar ca in Spania). Traseele
sunt marcate in ambele sensuri, am intilnit si cativa pelrini care faceau
traseul in sens invers venind de la Compostela,
Din Romania ne inchipuiam ca traseele vor fi destul de grele, dar acolo,
fiind in vibratia pelerinilor si vazandu-i pe ceilalti (erau destul de multe
persoane in varsta) si avand mereu ceva nou de vazut, totul a mers mult mai usor
decat ne-am asteptat. Plecam in tura la rasarit, de multe ori chiar si pe
intuneric cu lanternele (mai ales in portiunea de Meseta unde dupa prinz erau
peste 40 de grade) si in jurul orelor 12 -13 ne cazam la refugii. In primele 20
de zile din 2006 nu am prins nici o ploaie, dar am recuperat in ultima perioada
cand am mers zile la rand doar prin ploaie si vant (dar, in general cam in toate
zilele aveam si perioade de Soare). Cand ajungeam intr-o locatie, ne ingrijeam
de cazare si dus, de papa (cumparam mancarea de la Supermercado fiind mai
ieftina si diversificata, putand alege ceea ce dorim si mancam in sala de mese
a refugiului sau pe o banca in curte sau parc), uneori mai trageam si un pui de
somn inainte de plimbarea prin localitate.
Noi am ales din start varianta sa mergem in sandale de munte tot drumul
si nu am facut besici (destul de multi au suferit din cauza besicilor), altii
pelerini au mers doar in bocanci, altii au combinat sandale cu bocanci, sau
adidasi (sistemul Ramonei) cu bocanci, etc. Fiecare cum simte, poate sa mearga
si se cunoaste, dar e bine sa verificam incaltamintea inainte intr-o tura de
munte din Romania - chiar daca nici acest aspect nu poate fi concludent pentru
toata lumea. Unii au patit-o chiar si cu bocancii verificati, altii nu. Exemplul
importantei picioarelor, este relevant cand ne gandim la cit de dureroasa sau
enervanta poate fi o mica besica (dar mai multe si putin mai mari ...). Cam de
doua ori pe zi ne ungeam pe picioare cu crema (dupa dus si seara inainte de
culcare), astfel ca pielea sa fie moale si catifelata. Cineva care a fost
inaintea noastra ne-a dat sfatul sa incepem sa ne catifelam pielea picioarelor
cu crema cu o luna inainte de a pleca, am zimbit si nu am inteles de ce ne spune
asta, dar am aflat la fata locului. Crema de picioare era un ritual comun seara
in dormitor.
Majoritatea celor care au renuntat la pelerinaj, 3 4 din cei pe care
i-am cunoscut noi, erau cei care sufereau vizibil pe drum si seara la refugiu
din cauza ca au avut probleme la picioare: au facut entorsa sau i-a ros
incaltamintea sau poate au avut o pereche de ciorapi nepotriviti (exista in
magazinele specializate ciorapi speciali pentru ture lungi). Problemele pe care
le-am observat erau besici de diverse marimi, entorse sau probleme la tendoane,
pentru persoanele care poate au fortat sau poate au aceste zone mai slabe.
(deoarece sandalele sau adidasii nu te ajuta deloc pe drumurile de munte sau cu
multe pietre si nu iti tin gleznele fixe cand nu esti foarte atent la mers).
Nu ne referim la problemele initiale cu musculatura neobisnuita cu
efortul, deoarece prin aceasta etapa de schiopatat, mers teapan si febra
musculara au trecut majoritatea - era un mod de a ne recunoaste pe strada
dupa "mersul greoi de pelerin" sau diferenta dintre culoarea pielii de deasupra
ciorapului sau bocancului, cind umblam doar in sandale sau silapi la plimbarile
zilnice prin diverse orase.
Refugiile sunt dotate cu un singur dormitor mai mare sau mai multe
incaperi cu paturi, curti, spalatoare cu chiuveta pentru spalatul manual al
hainelor, dar si cu masini de spalat contra cost. Majoriteatea pelerinilor isi
spalau zilnic hainele, avand la ei 1-2-3 schimburi maxim. Sunt necesare ace de
siguranta sau cleme pentru a le agata la uscat pe sarma sau de rucac a doua zi
pe cele care nu se uscau peste noapte. In refugii exista sala de mese, diverse
automate de sucuri, cafea, bucatarie cu ustensile si posibilitai de a prepara
hrana, frigider, curte, dusuri, toalete, internet, etc. Ajungeai, despachetai,
dus, spalat haine, papa plimbare discutii cu altii, sau somn, ordinea era
diversa. Cam pe la ora 22.00 se dadea stingerea (unele chiar incuiau usa si nu
era prea interesant sa ramai afara, dar multe refugii ramaneau descuiate), erai
in pat si dimineata la 5 -5.30, uneori mult mai repede, eram in picioare (incepea
harmalaia in dormitor si pregatirile de plecare), urma echiparea si pregatirea
rucsacului, un ness sau o cafea cu lapte de la automat si plecam drum cu sau
fara lanterna, functia de cat de matinali eram. Preferai uneori sa te opresti
mai tarziu la cafeaua cu lapte sau la un popas insorit prilej cu care se mai
rontaia cate ceva.
Noi ne-am obisnuit sa mincam doar o data pe zi pe la ora 16- 17 (plus rontaitul
de dimineata la un popas), comparativ cu altii care aveau nevoie de 3 mese pe zi
si se opreau la 3 baruri sau restaurante. Noi avand un sistem de alimentatie
natural- vegetarian, nu prea gaseam meniuri de pelerin fara carne sau alte
ciudatenii. Am fost invitati intr-o zi la masa de o familie de elvetiei cu care
ne-am imprietenit, in loc de mincare de legume am primit o omleta in care erau
citeva urme de fasole verde. (majoritatea spaniolilor nu prea vorbesc bine limbi
straine). In apropierea refugiilor exista si pe traseul de pelerinaj exista
numeroase restaurante (functie de marimea localitatii) care au afisata oferta
meniurilor speciale doar pentru pelerini, acestea erau intre 7- 9 euro.
Noi comparativ cu altii, nu aveam nici un termen limita de a ajunge legat de
zilele de concediu sau alte probleme, asa ca eram mai linistiti, poate problema
financiara era la noi singura care ne limita sejurul in Spania. Unii mergeau mai
mult, faceau o pauza la pranz si continuau si dupamasa, deoarece pentru ei
zilele libere erau limitate si ii motivau sa faca traseul pe care l-au propus.
Nu toti pelerinii au facut intregul traseu, se pot face doar diverse portiuni si
continua la anul am intilnit pelerini care continuau Camino de unde lau lasat
anul trecut.
La nivel financiar, cazarile erau in jur de 3 7 euro. Majoritatea le-am
gasit la 3 euro. Multe refugiile foloseau sistemul de donatie (era o cutie in
hol in care fiecare punea cit dorea) si nu era afisat pretul exact ca la
celelalte. Noi pe aceste donativo le-am evaluat la 3 euro de persoana (altii
puneau mai mult, altii deloc nu exista obligatie ci conta gestul) si puneam
suma respectiva in cutiuta cu donatii. Astfel ca media cazarilor pe intreg
pelerinajul din 2006 a fost de 4 euro pe zi de persoana. Dar puteai sa stai si
la hotel, daca aveai punga plina, sau sa alegi refugiile mai scumpe private.
Intr-o localitate puteai sa ai mai multe refugii cu diverse preturi (acestea
sunt trecute in ghid, cu explicatii, adresa si conditiile oferite), astfel ca
aveai de unde alege, dar daca ajungeai mai tarziu, deobicei ramaneau libere
locuri in cele mai scumpe.
Uneori te gandeai si la conditiile mai bune oferite, deoarece in dormitoarele
mari (am dormit si 170 100 50- in acelasi dormitor) erau multe zgomote
nocturne si apareau cozi la dusuri sau WC. Pe Camino sistemul de cotare al
nivelului conditiilor oferite era exprimat in Scoici. Astfel ca erau refugii de
o scoica, 2 scoici, 3 Scoici, cu preturile pe masura, iar in ghid exista
descrierea ofertei respective, adresa, telefon si preturile.
Alegerea refugiului de popas pentru a doua zi o discutam de multe ori
seara intre noi si cu alti pelerini fiecare avea modelul lui de ghid, si era o
adunare de pelerini care studiau si discutau traseul. Uneori erau mici diferente
intre datele tiparite in diverse limbi si s-au facut multe glume despre Km din
Spania si variabilitatea lor. Astfel ca stabileam sa mergem pina la
. functie
de diverse aspecte care ne interesau nr. de km, felul traseului, ce avem de
vizitat pe drum, aprovizionare, cazare, care ar fi ziua urmatoare, ce refugii
existau, etc. Erau multi care mergeau fara nici un program stabilit inainte si
se opreau cand nu mai puteau sau unde gaseau locuri libere de cazare. Uneori
exista si varianta sa gasesti toate locurile ocupate (daca ajungeai prea tarziu
sau era un refugiu cu locuri putine) si sa fii nevoit sa cauti altceva in
localitatea respectiva sau sa mergi in urmatoarea. Sunt portiuni in care
refugiile sunt foarte dese, la fiecare 5 - 7 km si portiuni in care nu exista
(dar e posibil sa se construiasca intre timp).
Ritmul de mers este particular, fiecare isi da seama de el, exista zile
mai bune sau mai putin bune. Am ajuns si la un ritm maxim de 6 km pe ora, dar un
ritm bun e si 4 km pe ora. Unii care erau mai lenti plecau foarte repede din
refugiu (chiar si pe la 3-4 dimineata) sau ajungeau mai tirziu la urmatorul
refugiu, oricum e bine. Nu e vorba de competitie, fiecare dupa cum putea sau
dupa cate popasuri facea, lumea fiind linistita ca exista multe locuri de cazare
pe Camino. Au fost pelerini care mergeau in ritmul nostru citeva zile, apoi
dispareau din anturajul nostru pentru ca erau mai lenti, sau cazuri cind ne
ajungeau altii mai rapizi din urma. Poate ca uneori nu e vorba de rapiditate ci
de numarul de km facuti pe zi si timpul alocat mersului, astfel ca rezulta un nr
de km facuti pe parcursul a 6 sau 10 ore. Noi nu am fortat si ne-am rezervat
dupamiezile pentru a vizita diverse obiective sau de a ne plimba pur si simplu
prin oras sau de a ne relaxa la iarba verde.
La nivel de rucsac, majoritatea recomanda in jur de 8 -10 kg, unii
calculau bagajul la 10% din greutatea corpului, ceea ce e cam putin pentru cei
care sunt mai slabi. Erau si persoane cu un bagaj nesemnificativ (un sac foarte
mic, hainele de pe el, o pelerina de ploaie, bocanci, silapi de baie si gata)
sau altii la care vedeai ca rucsacul are ceva in el si chiar simteai ca e mai
greu (la unele popasuri mai ajutai pe unu, alta sa ia rucsacul in spate sau
puneai mina pe ele la coada de la refugii si vedeai cit cintaresc). Dar erau si
bagaje mai mari, in combinatiile sot sotie, parinti copil, prieten -
prietena, in care partea mai Yang se impovara mai mult, sacrificandu-se.
Calitatea rucsacului si modul cum se muleaza pe spate, este importanta si
trebuie verificata. De exemplu, Ramona a folosit trei rucsaci diferiti 3 ani la
rand (in fiecare an isi mai cumpara unul care credea ca este mai bun in urma
experientei anterioare).
La nivel practic am vazut ca cei care nu pot sa mearga din cauze fizice (suferinta,
oboseala, probleme) sau au mintea plina de griji si organizari vor merge la fel
de chinuit si incet cu rucsacul in spate sau cu miinile in buzunare - e vorba de
propria lor mentalitate. Conteaza foarte mult sugestia pe care o lansezi zi de
zi si la ce iti sta mintea atenta - trebuie doar sa te bucuriin fiecare moment
si sa mentalizezi ca ai un bagaj usor, ca vremea e minunata, la fel va fi si
mersul. In general ne convenea sa mergem mai repede pentru ca uneori rucsacul
era mai greu si pentru a putea face pauze mai lungi pentru vizitare sau poze mai
multe in diverse localitati unde stateam mai mult in pauza.
La nivel logic, nimeni nu a mers in orasul lui 8 ore pe jos, poate nici
la munte atata, dar pe Camino este posibil pentru ca e altceva care nu se poate
explica foarte rational, cum trebuie sa faci, ci afli acolo. Greutatea bagajul
este in functie de ce lucruri ai nevoie. Ramona avea cam 13 - 15 kg iar Marcel
trecea peste 20 destul de des - mai tot timpul aveam apa, sucuri, fructe (erau
portiuni in care nu aveai pe drum, dar oricum iti cumparai pentru micul dejun
citeva fructe), iaurturi si alte cumparaturi - functie de traseu sau existenta
unor magazine sau nu in diverse portiuni. Uneori faceam cumparaturile de pe
drum, problema cu pauza magazinelor dintre orele 14- 17.30 si aveam de mers
ultimii km pana la cazare cu rucsacul putin mai greu, dar niciodata nu a fost
vreo problema. Corpul se formeaza dupa primele zile si nu mai simti plus minus
1-2 kg, mai ales ca in prima zi sunt Pirineii, de la 163 m urci la 1430 si din
nou cobori la 962 de m in 28 de km. Erau zile cand pe harta nu aveai nici o
sursa de apa potabila si trebuia sa cari mai mult, plus alte situatii care
apareau si creau o oscilatie in greutatea rucsacului. La nivel de saci de dormit
noi i-am ales cei mai subtiri, pe care i-am gasit in Romania, dar erau mult mai
grei (cam 1.7 kg) si voluminosi decat la ceilalti pelerini si ocupau mai mult
volum in rucsac.
Diferenta dintre mers pe sosea, carare de piatra, pamint batatorit, pietris mai
mare sau mai fin, sau iarba este colosala, dupa citeva ore simti socul dur de a
calca doar pe piatra sau sosea vizavi de un soc mai moale pe pietris sau pamint
si placerea ierbii. Apare o sensibilitate deosebita in gestul de a calca si cu
timpul deja stiam si citi km faceam fara sa mai calculam. Cu cit talpa
bocancului sau sandalei este mai groasa si solida, ea ofera o protectie mai buna
la talpa piciorului, dar nici prea dura, pentru ca va aluneca pe bolovani sau
cararile de munte. La nivel de sandale, sunt bune cele de munte de escalada, cu
talpa apropiata de cea a bocancilor, piele solida, cu intarituri de plastic in
zona gleznelor lateral ca sa nu fuga piciorul, o protectie in fata ca sa nu
intre pietricelele si mai multe reglaje.
Chiar daca ziua erau 40 de grade, dimineata la plecare era destul de racoare
(rar cobori sub altitudinea de 400 de metri, drumul oscileaza intre 700 si 1 400
de m), si uneori plecam in pantalonii lungi, o scurta sau un tricou mai gros, pe
care le dadeam jos pe parcurs. Pelerina de ploaie si vant este foarte indicata -
cea care acopera si rucsacul si nu e foarte strinsa pe corp, deschisa la maneci
pentru ca, corpul sa respire. Noi aveam niste scurte de ploaie, dar ne-am
cumparat pe traseu pelerine si ne-au prin foarte bine in zona furtunii de la
Atlantic din 2006. Functie de vremea intilnita (in 2007 nu prea am avut nevoie
de pelerina) iti poti face un alt calcul la nivel de ce ai sau nu nevoie. Uneori
pentru linistea personala e bine sa ai un lucru, chiar daca nu-l folosesti, e
mai bine decit sa te gindesti la el ca iti lipseste. Sunt destule lucruri strict
necesare pe care le poti cumpara de pe traseu la preturi foarte bune.
Indiferent de pregatiri si mentalizari, in 2006 am trecut si noi prin zile in
care nu am fost atenti la forta soarelui (din cind in cind ne dadeam cu crema de
la urechi pina la glezne), am avut mici indigestii, besicile din Pirinei ale
Ramonei sau stari de raceala si purificare ale corpului, cand consumam pachete
intregi de batiste, ceaiuri calde si bomboane mentolate. In prima saptamina se
manifesta febra musculara a intregului corp, iar uneori mergeai o zi intreaga
prin vant puternic, astfel ca indiferent de temperatura, erai mult mai obosit si
cu capul greoi spre seara. Uneori apareau dureri la diverse tendoane de pe la
glezna sau laba piciorului, nici nu stiai exact unde te doare, dar le impachetam
cu frunze de varza cruda peste noapte si astfel dispareau. Plus zilele cu
caldura insuportabila din Meseta pe care le-am prins in 2006. Dar putem spune ca
in 2007 din punct de vedere fizic starea a fost mult mai buna si nu au mai
aparut deloc probleme, poate si pentru ca eram mai detasati, in cunostinta de
cauza.
Perioada cu invazia adevarata a pelerinilor este pe ultima suta de km, cand vin
foarte multi doar pentru a ajunge la Compostela, plus ca incep sa se uneasca
toate celelalte trasee in aceasta portiune si apar pelerini pe care nu i-ai
cvazut niciodata. La final se primeste o diploma de la Oficiul Pelerinilor din
Compostela, numarul minim de km pentru a primi aceasta hartie cu numele tau pe
ea este de 100. Aglomeratia este in functie de valul de pelerini pe care il
prinzi, prinzi inghesuiala sau lejeritate au existat ambele situatii. Uneori
din Roncesvalles pot pleca 200 sau 400 de pelerini in aceeasi zi (la fel dintr-o
locatie mai spre final), astfel ca pana se aseaza ritmurile si grupurile poate
exista o tensiune la nivel de a gasi sau nu loc de cazare (dar am vazut si
pelerini care mergeau cu cortul exista campinguri sau isi puneau cortul pe
marginea drumului uneori).
In acele zile de final din 2006 am simtit ca pur si simplu ne frecam unii de
altii, mai ales ca exista si o oarecare diferenta de vibratie sau comportament
intre grupul celor care aveam 25 de zile de drum (700 de km) si ne cunosteam
deja intre noi, fata de cei care erau in prima sau a doua zi de pelerinaj. Era o
placere sai privesti si in acelasi timp o situatie comica prin comparatie cand
le admiram hainele parca scoase din cutie, mersul cu febra musculara de gascan
al pelerinilor incepatori, primele besici si alte diverse probleme de acomodare
sau orientare in refugii sau oras. Dar chiar si aici totul a fost in regula,
pentru ca refugiile sunt mai multe in aceasta portiune si deja aveam in cap
ideea: daca nu gasim loc unde ne-am propus mergem la urmatorul refugiu dar nu
s-a intimplat asa ceva. Ne-am respectat programul stabilit si doar in Arzua (cu
doua zile inainte de Compostela) am avut emotii, cand lista s-a inchis dupa noi.
Din ce am vazut noi pe Camino, numarul de 4 persoane era un maxim pentru
grupurile mai compacte de pelerini care au venit impreuna sau care s-au
imprietenit acolo si au continuat in comun pelerinajul. Cand ma refer la un grup
compact, e vorba de a manca, a merge, a dormi impreuna in aceleasi refugii pe
toata perioada pelerinajului. Chiar daca pe perioada zilei unii mergeau mai
repede, altii mai incet sau faceau popasuri diferite ca timp sau loc. Dar aceste
persoane din grupurile compacte se intilneau la refugiul ales sau la masa de
prinz - cind stabileau un popas comun in aceeasi locatie, pe care de comun acord
si l-au programat pentru ziua respectiva. E mai dificil sa convietuiesti si sa
te deplasezi cand sunt mai multi, pentru ca si problemele cresc exponential cu
numarul grupului.
Chiar daca esti impreuna cu cineva sunt foarte multe ore din perioada de
mers in care esti doar tu cu tine, chiar daca in fiecare zi poti depasi, esti
depasit sau te intilnescti la popasuri cu zeci de pelerini (cu care dupa un timp
te imprietenesti si vorbesti vrute si nevrute). Sunt multi pelerini care au
plecat singuri pe Camino si acolo s-au imprietenit functie de rezonanta cu
cineva si restul traseului l-au facut impreuna. Se poate merge si de unul
singur, si in 2, 3, atmosfera este foarte prietenoasa si relaxata. Practic sunt
grupuri (noi le numeam familii) de pelerini cu care ajungi sa te cunosti si te
imprietenesti datorita faptului ca te intilnesti si discuti cu ei zilnic (pe
drum, dimineata, la baie, in parcuri, in magazine, in dormitor, la terase, etc).
Se creaza un grup mai mare de care apartii si care are cam acelasi ritm de
deplasare. Chiar se poarta discuti cu ei seara spre a stabili de comun acord ca
maine mergem pina la
si ne intilnim acolo.
Oricum, pelerinajul in sine este o experienta
extraordinara din toate punctele de vedere. Unii traiesc mai puternic (datorita
starilor si efectelor mai clare care ies in evidenta) la nivel fizic, altii la
nivel mental sau spiritual. Indiferent de motivatie: religioasa, spirituala, sau
turistica pe Camino vom da de multe ritualuri care ne creeaza un mod si ritm de
viata diferit. E vorba de ritualurile zilnice privitoare la mers, pauze, cazare,
mancare, dus, spalarea hainelor, vizite, poze, crema de picioare, etc. Repetarea
lor le da puteri fantastice. Ca o gluma, doar cand luai cutia cu crema de
picioare, parca indeplineai cel mai important ritual spiritual si traiai intens
acea clipa repetata de zeci de ori. Dar exista si destule ritualui mai
religioase pe Camino, dar comparativ cu ce am vazut in alte situatii, aici
preotii sunt foarte vii, deschisi spre oricine si foarte normali, mai ales ca in
biserica lor de sute de ani, zilnic intra alte zeci si sute de pelerini din
diverse colturi ale lumii. Probabil si-au creat un alt sistem de valori si o
alta mentalitate, dar oricum bisericile sunt foarte frumoase si mai ale
ingrijite si pline cu flori si muzica.
Cam in fiecare localitate la biserica locala exista zilnic slujbe speciale
pentru pelerini in toate limbile posibile si concerte. Programul era afisat la
refugiu si astfel am prin s cateva concerte in biserica dar si alte manifestari
muzicale in aer liber. Sunt destul de multi preoti care fac pelerinajul la
Santiago, in fiecare an am avut in grupul nostru mai largit cate unu-doi, aflam
pe parcurs sau ne miram cand il vedeam pe traseu intr-o biserica cum tinea
slujba. Toti preotii de pe traseu (indiferent de tara sau alte tipare) erau
invitati sa participe la slujba de seara si tina predici in limba lor in multe
biserici de pe drum si mai ales in Catedrala din Santiago de Compostela unde am
cam auzit toate limbile la cele doua slujbe zilnice speciale pentru pelerini de
la 12.00 si 19.00 unde stai alaturi de sutele de pelerini si miile de turisti,
vizitatori sau localnici.
Pe Camino ne vom intilni cu oameni din toate culturile, religiile si din
toate zonele globului care pot convietui extraordinar impreuna, respectandu-se
reciproc si respectand Spania. Dar si Spania ii respecta foarte mult, statutul
de pelerin este foarte prestigios, toti localnii te saluta, te indruma, iti
zimbesc, te ajuta cu ce ai nevoie si sunt foarte amabili si deschisi. Sa nu
uitam de fiestele spaniole, daca exista vreun popor care stie sa se distreze
si a creat un cult pentru distractie (prin modul de pregatire, organizare si
implicare a tuturor autoritatilor) acesta este cel Spaniol. Distractia dureaza
non-stop si participa toata suflarea localitatii pe parcursul celor 3 zile (am
prins si mai scurte care durau 24 de ore). Ca pelerini incercam sa ne ferim de
localitatile in care aflam ca era Fiesta, pentru ca era o noapte infernala, dar
am mai nimerit de cateva ori in mijlocul acestor petreceri imense.
Mai multe informatii
despre cei peste 3 000 de km strabatuti de noi pe jos in cei trei ani de
pelerinaj consecutivi spre Santiago de Compostela (2006, 2007 si 2008 prin
Franta si Spania) in cartea scrisa de Ramona Pelerini
la Santiago de Compostela -
Jurnalul celor 900 de km perpedes din Pirinei pana la
Atlantic pe Camino, Ed Geea Life 2007
(disponibila in
Librarie),
pe CD-ul Camino Santiago de Compostela
si pe
Grupul de Dialog Bon Camino despre
acest traseu, la adresa
http://groups.yahoo.com/group/bon_camino
Inapoi la Pagina
Principala Camino Santiago de
Compostela
|
