|
Asociatia Geea Life
Ezoteric Fest
Festival
Expozodiac
Qigong Tai Chi
Fundatia Romana
Grup de Dialog
ALTERNATIVE si
Stiinte Spirituale
Click to
join
alternative_spirituale
Grup de Dialog
BON CAMINO
Pelerinajul
la Santiago
de Compostela
Spania
Click to
join
bon_camino
Grup de Dialog
Scoala de
ASTROLOGIE
Click to join
scoala_astrologie
Grup de Dialog
EZOTERICFEST
Sanatate
Cunoastere
Armonia
Click
to join
ezotericfest
Grup de Dialog
EXPOZODIAC
Conexiuni si
Alternative
Spirituale
Click to
join
expozodiac
| |
Inapoi la Pagina
Principala Camino Santiago de
Compostela
Prezentare Carte
El Camino
Pelerini la Santiago de Compostela -
Jurnalul celor 900 de km perpedes din Pirinei pana la Atlantic pe
Camino,
scrisa de Ramona Venturini si aparuta la Editura
Geea Life in 2007
(cartea este disponibila in sectiunea
Librarie)
Cartea descrie
starile, trairile, experientele si celebrul traseu de pelerinaj pe
parcursul celor 36 de zile de mers pe jos, cu o medie de 25 de km pe zi, din
Franta, peste Pirinei pana Santiago de Compostela din Spania si apoi catre
Finisterre, Capatul Pamantului, Farul de la Cabo Finisterre de pe tarmul
oceanului Atlantic. Perioada pelerinajul facut de Ramona si Marcel este 21
august 26 septembrie 2006.
Cartea
contine
96 de pagini text format A5, un istoric al pelerinajului pe Camino spre Santiago
de Compostela si al mormantul Apostolului Iacob, scurte descrieri ale oraselor
mai importante prin care am trecut, un tabel cu zilele pelerinajului, o harta si
un album foto cu 48 de poze color.
Pelerinajul spre
Santiago de Compostela a fost si ramane unul dintre cele mai
importante din lume ca numar de pelerini care il strabat anual, ca trairi
spirituale, probe particulare fizice si sufletesti sau dificultati ale
traseului. Numarul de pelerini care il strabat anual a depasit deja constant
cifra de 100 000, si a fost declarat Drum Cultural European, iar din 1993 este
acreditat pe lista mostenirilor culturale UNESCO.
Cartea
a fost lansata in Timisoara pe 22 martie si la Cluj in 26 aprilie 2007, in
functie de posibilitati sau invitatii, ea va fi lansata si in alte orase,
insotita de expozitie foto, conferinta si videoproiectie.
Nu va fi doar un moment literar sau turistic, ci
unul spiritual, dupa cum declara Ramona in prefata:
doresc sa spun ca este un simplu jurnal menit sa
descrie trairea mea pe Camino si sensul acestei carti este sa faca cunoscut
acest Camino de Santiago un drum magic plin
de Bucurie, Frumusete si Iubire. Am folosit
metoda jurnalului fiindca imi este cea mai apropiata, vin din scoala Elta si, de
atunci folosesc jurnalul ca metoda de autocunoastere si descoperire. De ani de
zile folosesc jurnalul si m-am obisnuit sa scriu continuu, fara paragraf sau
artificii artistice. Este ceea ce am trait eu pe Camino, dar subliniez ca
fiecare va avea o alta experienta pe acest drum si fiecare primeste raspunsuri
la propriile sale intrebari. Am lasat totul asa cum a fost scris pe Camino si
doar am inserat puncte-puncte cand am scos un pasaj care mi se parea prea
personal. Chiar si asa ma gandesc ca este oricum un punct de vedere personal, am
incercat sa mai modific cate ceva, dar nu am putut
Ramona la intrarea in Spania in fata Bisericii
San Nicolas secXII Ramona si pelerinul din holul
incepe regiunea Navarra (21 aug) din Portomarin (17 sep)
refugiului din Logrono (27 aug)
Ramona pe aleea cu Chiparosi Discutii intre
pelerini in Santo Ramona linga simbolul Maltez
spre Estella (25 aug) Domingo de la Calzada (29 aug)
de pe o poarta din Sarria (16 sept)
Galerie Foto Camino
2006
http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
Galerie Foto Camino
2007 Franta
http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
Galerie Foto Camino
2007 Spania
http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania
Miercuri, 23.08.2006. Larrasoana - Cizur Menor. Ziua
3
O noua zi se aproprie de final. Astazi o zi
cu totul apocaliptica. M-am trezit de dimineata la 6, ca de obicei ca toti
ceilalti pelerini si cand sa ma dau jos din pat am constatat ca ma doare tot
corpul si ca febra musculara la picioare este nimicitoare. M-am tarat pana la
toaleta si am sperat sa fie mai bine. Ne-am impachetat si cand sa parasim
Larrasoana ne-am ratacit prin oras si am ajuns amandoi cu capsa pusa in traseu,
dupa care a urmat o cearta zdravana, cu tot tacamul. Ziua era presarata de semne
cat se poate de dubioase. Am continuat drumul in tensiune, cu alte certuri in
Pamplona, unde ne-am oprit pe o banca si am mancat. Era prima data cand cumparam
ceva mai serios: corn graham, iaurt, pere, branza si bere normal... Micul
dejun a fost ca si in fiecare zi pana acuma in Spania: stafide, alune si apa
proaspata de izvor. Dar sa revin, in Pamplona, dupa ce am mancat pranzul,
Vibratia scazuse vehement si era o atmosfera de mormant. Deodata au trecut 4
pelerini calare, 3 barbati si o femeie si a fost o priveliste asa de
extraordinara incat s-a nascut bucuria, i-am filmat - pozat si chiar si Mark a
spus: Primul lucru bun pe ziua de azi.
Mergem prin Pamplona, o frumusete de oras, cladiri vechi de sute de ani,
minunatie si noblete si inca ceva ce n-am reusit sa definesc. Inainte de a
ajunge in Pamplona, am trecut prin paduri de pin, incep sa iubesc aceste paduri,
in care simti cum totul respira si tu esti parte absoluta a acestui intreg. Si,
din nou, am simtit Tacerea pe drum, ca un fel de meditatie, dar inca ma mai simt
uneori pe langa si alteori partasa si armonizata cu ea. Am inteles ca Tacerea
este ceea ce voi intalni mereu pe Camino si este ca un fel de caracteristica
particulara a drumului. Pelerinii vorbesc intre ei si noi ne-am imprietenit cu
cativa, cu unii inca nici nu am vorbit, dar deja ne cunoastem si simtim ca si
cum am fi o mare familie.
Astazi in Pamplona ne vedeam pe strazi de la zeci de metri si ne recunosteam ca
pe niste vechi prieteni si ne salutam cu bucurie. Exista ceva ce ne leaga si cu
totii simtim asta. Oamenii sunt deschisi unii fata de altii, de parca abia
asteapta sa te cunoasca si sa-ti zambeasca. Este extraordinar ca aici fiecare se
uita cu adevarat la celalalt, fiecare se deschide catre exterior si simt ca
oamenii sunt vii, traiesc cu adevarat. Cand am iesit din Pamplona era 13:30 si
pe o tabela arata 32 grade C. Pe asfalt era ceva mai mult, aceasta parte a
drumului a fost un fel de miscare printr-o sauna uriasa cu un rucsac de 14 kg in
spate. In Spania, caldura este ca un fel de chestie densa prin care ne taram de
parca eram in gelatina. Tricoul era ud leoarca si transpiratia imi picura pe
coate in jos asa ceva n-am trait niciodata pana acuma. Si noi urcam un drum de
200 de metri, dar mie mi se parea ca urcam 2000 de metri, totul durea, chiar si
lumina soarelui. Si de-o data pe coama dealului se vede un castel vechi si un
steag: crucea malteza... si am simtit o fericire enorma, mi-au dat lacrimile si
m-am simtit acasa. Intr-adevar aceasta biserica veche din secolele XI-XII, sub
conducerea ordinului maltez, adaposteste de secole un albergue si aici stam
acum. Am facut un dus rapid si ne-am intins un pic, am stat in pat cateva ore ca
o placinta si m-am odihnit, am savurat aceasta odihna ca pe un premiu absolut
special.
Dupa aceea am vizitat curtea si am gasit ceva ce-mi aducea aminte de casa: un
smochin cu fructe coapte si gata de cules - am mancat pana m-a usturat limba si
am multumit din suflet ce valoare capata lucrurile in asemenea momente! Ceea
ce m-a impresionat este gazdoiul nostru maltez, un barbat carunt de 2 metri care
este ca decupat din balade, are ceva de cavaler, o liniste si un calm si o aura
de om puternic, e clar, mi-a placut omul. Albergue s-a umplut si o parte din
pelerini sunt cazati pe saltele in aceasta biserica a maltezilor. Sunt saltele
pe jos si steaguri pe sus, din nou acea senzatie atemporala, trecutul si
prezentul se suprapun. Este aici ceva incantator, sentimentul de acasa este
coplesitor, stau in biserica si scriu pe un fotoliu, ceea ce este de altfel ceva
cat se poate de obisnuit, oamenii scriu in fiecare seara, ieri in acel albergue
din Larrasoana stateam la o masa ovala impreuna cu inca 2 babute si toate trei
scriam impreuna - sentimentul de unitate si de intelegere reciproca plutea in
aer.
Iata, ca o zi, care a inceput catastrofal, s-a dovedit a fi o zi extraordinara,
am ajuns in Cizur Menor, acest satulet micut, cu acest refugio maltez pe care-l
simt de parca ar fi casa mea dintotdeauna. Vibratia este minunata, bucuria este
in suflet. Multumesc.
Refugiile aveau
dormitoare, curti, spalatoare speciale pentru imbracaminte- gen chiuveta, masini
de spalat contra cost, majoriteatea pelerinilor isi spalau zilnic hainele
avind la ei 1-2-3 schimburi (sunt necesare ace de siguranta pentru a le agata
la uscat sau de rucac pe cele care nu se uscau peste noapte), sala de mese,
diverse automate de sucuri- cafea, bucatarie, frigider, curte, dusuri, toalete,
internet, etc. Ajungeai, despachetai, dus, spalat haine, papa plimbare
discutii cu altii, sau somn, ordinea era diversa, functie de starea noastra.
Cam pe la ora 22.00 se dadea stingerea erai in pat si dimineata pe la 5 -5.30
erai in picioare (incepea harmalaia in dormitor si pregatirile de plecare), urma
echiparea si pregatirea rucsacului, un ness sau o cafea cu lapte de la automat
si la drum. Preferai uneori sa te opresti mai tirziu la cafeaua cu lapte sau un
popas la soare in care sa rontai cite ceva. Noi, in sistemul nostru de
alimentatie natural- vegetarian ne-am obisnuit sa mincam doar o data pe zi pe la
ora 16- 17 (plus rontaitul de dimineata la un popas alune, stafide, biscuiti,
fructe uscate si proaspete), comparativ cu altii care aveau nevoie de 3 mese pe
zi si se opreau la 3 baruri sau restaurante.
Din Romania ne
inchipuiam ca traseele vor fi destul de grele, dar acolo, fiind in vibratia
drumetilor si vazindu-i pe ceilalti (erau destul de multe persoane in virsta) si
avind mereu ceva nou de vazut, totul a mers mult mai usor decit ne-am asteptat.
In prima saptamina, pina corpul s-a acomodat cu noul sistem de viata,
majoritatea eram tepeni si mergeam ca ratele. Cam tot corpul te durea si unii
aveau noroc si de besici in talpa (doar Ramona a avut citeva in primele zile).
Plecam in tura la rasarit, de multe ori chiar si pe intuneric cu lanternele (mai
ales in portiunea de Meseta unde dupa prinz erau peste 40 de grade) si in jurul
orelor 12 -13 ne cazam la refugii. In primele 20 de zile nu am prins nici o
ploaie, dar am recuperat in ultima perioada cind am mers zile la rind doar prin
ploaie si vint. Am nimerit o furtuna din zona Atlanticului
Ritmul de mers este particular,
fiecare isi da seama de el, exista zile mai bune sau mai
putin bune. Am ajuns si la un ritm maxim de 6 km pe ora, dar un ritm bun e si 4
km pe ora. Unii care erau mai lenti (sau doreau sa scape de caldura torida de
dupa ora 13- 14) plecau foarte repede din refugiu, chiar si pe la 3-4 dimineata.
Nu e vorba de competitie, fiecare cum putea si in final fiecare gasea locuri de
cazare mai ieftine sau putin mai scumpe. Au fost pelerini care mergeau in ritmul
nostru citeva zile, apoi dispareau din anturajul nostru pentru ca erau mai lenti,
sau cazuri cind ne ajungeau altii mai rapizi din urma. Poate nu e vorba de
rapiditate ci de numarul de km facuti pe zi pe parcursul a 6 sau 10 ore. Noi
nu am fortat si ne-am rezervat dupamiezile pentru a vizita diverse obiective sau
de a ne plimba pur si simplu prin oras sau de a ne relaxa la iarba verde. Cei
care depindeau de un anumit numar de zile de concediu, ori trageau de ai mergind
pina seara, ori intrerupeau si continuau la anul. Procentul de pelerini care fac
traseul complet in acelasi an nu este foarte mare, majoritatea il fac pe
portiuni in decursul a 2- 3 ani, sau unii aleg doar partea finala (ultimii 100
de km care sunt cei mai aglomerati si unde se intilnesc si celelalte trasee de
pelerinaj spre Santiago).
Spania este minunata,
infrastructura si agricultura sunt fara cusur. Oamenii sunt foarte primitori si
corecti, mai ales ca pelerinii au un statut special in Spania. Pe parcursul
pelerinajului se creeaza prietenii si relatii foarte apropiate cu ceilalti (am
intilnit pelerini de pe toate continentele) -au fost destul de multe persoane cu
care am mers impreuna din prima pina in ultima zi (practic ne intilneam la
cazare, pe drum fiecare avea ritmul lui). Vechea Spanie are o vibratie
extraordinara, ma refer la cartierele centrale cu cladiri vechi din majoritatea
oraselor mai mari (Catedrale imense, niciodata nu erai sigur ca le-ai vizitat in
intregime interior si exterior) si practic in orice satuc, gaseai un castel sau
o biserica din secolul XII XV. Traseul trece citeva siruri de munti, perioade
de podis -desert, paduri nesfirsite (chiar si de Eucalipt), dealuri zilnice,
plantatii de vie, maslini, smochini, riuri cu poduri de piatra foarte vechi si
spectaculoase, etc. Astfel ca peisajul zilnic este superb si nici nu stii cind
ai plecat si cind ajuns la urmatoarea locatie. Mai multe povesti sunt in cartea
despre acest pelerinaj.
In toate refugiile,
pe toate drumurile, localitatile de pe traseu, in diverse biserici se perinda
foarte multi pelerini pe care localnicii ii respecta foarte mult. Si la o scara
mult mai ampla in Catedrala din Santiago de Compostela, in fiecare zi la
slujbele zilnice speciale pentru pelerini de la ora 12.00 si 19.30, sunt
prezente in fiecare zi alte mii de persoane, iar slujba este sustinuta in mai
multe limbi de un grup de diversi preoti pelerini care au facut Camino. In
anumite perioade ale anului aici ajung in medie, 400 -500 de pelerini pe zi,
daca mai adaugam si foarte multe autocare cu turisti, vom vedea ca zilnic in
Catedrala vor fi foarte multe persoane, permanent altele pe parcursul celor 365
de zile ale unui an si tot asa de-a lungul istoriei. Avem o vibratie reala,
intr-o permanenta transformare, efervescenta, cu sentimentele si o atentia vie,
in comparatie cu multe locuri in care nu se intimpla nimic sau se intimpla
acelasi lucru in fiecare zi cu aceeasi oameni. Daca adaugam incarcatura
istorica, legendele, faptul ca majoritatea pelerinilor sunt niste oameni
deosebiti care au depus un efort sa ajunga aici si protectia permaneta acordata
de Maestrii Ordinului de Santiago, de Malta sau a Templierilor, alaturi de ce
isi mai imagineaza fiecare, vom ave o bucatica din trairea acestui pelerinaj.
Mai multe informatii
despre cei peste 3 000 de km strabatuti de noi pe jos in cei trei ani de
pelerinaj consecutivi spre Santiago de Compostela (2006, 2007 si 2008 prin
Franta si Spania) in cartea scrisa de Ramona Pelerini
la Santiago de Compostela -
Jurnalul celor 900 de km perpedes din Pirinei pana la
Atlantic pe Camino, Ed Geea Life 2007
(disponibila in
Librarie),
pe CD-ul Camino Santiago de Compostela
si pe
Grupul de Dialog Bon Camino despre
acest traseu, la adresa
http://groups.yahoo.com/group/bon_camino
Galerie Foto Camino
2006
http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
Galerie Foto Camino
2007 Franta
http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
Galerie Foto Camino
2007 Spania
http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania
Inapoi la Pagina
Principala Camino Santiago de
Compostela
|
