E-009- Bhagavad-Gita
|
|
|
|
Bhagavad-Gita
Arjuna a spus: 2. Cu vorbe amestecate imi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotarindu-ma, as alege ce e mai bine.
Bhagavat a spus: 4. Nu prin abtinerea de la fapte ajunge omul la nefaptuire (naishkarmya) si nici prin renuntare la lume nu se capata desavirsirea [spirituala] (siddhi). 5. Nimeni, niciodata, nu sta macar o clipa fara sa savirseasca fapte, caci savirseste fapte fara sa vrea, prin Tendintele (guna) nascute din Natura (prakriti). 6. Cel care stapinindu-si organele de actiune sta [nemiscat, dar] isi readuce in minte obiectele simturilor cu fiinta tulburata, aceluia i se spune prefacut. 7. Cel care stapinindu-si simturile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de actiune, desprins, acesta se deosebeste [de ceilalti]. 8. Savirseste faptele prescrise! Fapta este mai buna decit nefaptuirea; n-ai reusi sa-ti pastrezi nici trupul lipsindu-te de fapta. 9. In afara celor savirsite pentru sacrificiu, restul faptelor inlantuiesc lumea; in acest scop{36}, indeplineste fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legaturi [fata de ea]. 10. In vremea Inceputului, Prajapati{37} creind fiintele o data cu sacrificiile, a spus: "Inmultiti-va prin acesta; acesta sa va fie vaca ce indeplineste dorintele"{38}. 11. Prin el sa-i tineti in viata pe zei, [iar] zeii sa va tina in viata pe voi; sustinindu-va unii pe altii, veti dobindi binele suprem{39}. 12. Zeii, tinuti in viata prin sacrificiu, va vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de acestia, fara sa le dea [in schimb ceva], acela este un hot. 13. Cei buni, care se hranesc din ramasitele sacrificiului, se elibereaza de toate pacatele; au parte de impuritate rituala si sint pacatosi cei care gatesc numai pentru ei. 14. Din hrana se nasc fiintele; din ploaie - hrana; din sacrificiu se naste ploaia; sacrificiul ia fiinta din rit. 15. Sa stii ca ritul ia fiinta din Brahman; Brahman ia fiinta din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpatrunzator este fixat de-a pururi in sacrificiu. 16. Asa a fost pusa in miscare roata{40}; cel care nu o face sa se invirteasca [mai departe] aici [pe pamint], acela traieste zadarnic, nemernic dedat simturilor. 17. Insa omul care se bucura numai de Sine, care gaseste multumire numai in Sine, care isi gaseste linistea in Sine, acela nu [mai] are nimic de facut{41}. 18. Acela nu-si afla un sprijin in ce este facut sau nu este facut aici [pe pamint]; si din toate fiintele, nu depinde de niciuna, pentru nimic. 19. Savirseste deci fapta ce trebuie facuta, mereu desprins [de ea], caci omul care faptuieste desprins ajunge la culme. 20. Caci prin fapte au obtinut Janaka{42} si ceilalti desavirsirea; tu trebuie sa faptuiesti privind numai la binele oamenilor. 21. Cum se poarta cel din frunte asa se poarta si ceilalti oameni; canoanele pe care si le face el sint urmate si de lume{43}. 22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] exista nimic de infaptuit in cele trei lumi, nimic nedobindit care sa trebuiasca a fi dobindit, si totusi ma aflu in actiune. 23. Daca eu nu m-as afla tot timpul neobosit in actiune, toti oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea. 24. Aceste lumi ar pieri daca eu nu [mi]-as indeplini fapta; as fi cel care face haos, as duce la pieire fiintele. 25. Precum cei nestiutori faptuiesc legati de fapte, o Bharata, tot asa cel intelept dorind binele oamenilor [faptuieste] desprins [de ele]. 26. Cel intelept sa nu tulbure mintea celor nestiutori legati de fapta; sa se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat cind le indeplineste. 27. Toate faptele se indeplinesc de catre Tendintele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gindeste: "faptuitorul sint eu". 28. Insa, o tu cel cu bratul mare, cel care cunoaste adevarul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendinte (guna ) si fapte, gindind "Tendintele actioneaza asupra Tendintelor"{44} acela nu este legat [de fapte]. 29. Cei tulburati de Tendintele (guna) Naturii (prakriti) se leaga de actiunea Tendintelor; pe acesti nefericiti care nu cunosc totul, cel atotcunoscator sa nu-i sminteasca. 30. Incredintindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fara dorinte si lipsit de [gindul] "al meu", lupta, scapat de zbuciumul indoielii. 31. Oamenii care urmeaza aceasta invatatura eterna a mea, cu credinta si fara sa cirteasca, aceia se elibereaza de fapte; 32. Insa aceia care cirtind impotriva-mi, nu-mi urmeaza invatatura, sa stii ca sint gresiti in tot ce stiu, fara minte, pieriti. 33. Chiar si inteleptul se poarta dupa cum ii este firea lui; fiintele isi urmeaza firea; ce o va tine in loc? 34. In obiectul oricarui simt se afla patima si ura; sa nu intre sub stapinirea lor; acestea doua sint dusmanii lui{45}. 35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai buna decit Legea altuia, chiar cu grija respectata; este mai bine sa pieri in Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasa. Arjuna a spus: 36. De cine-i stapinit omul cind savirseste pacatul, desi nu-l doreste, o Varshneya, de parca-i tras cu forta? Bhagavat a spus: 37. Aceasta este fie dorinta, aceasta este fie ura, nascuta fiecare din Tendinta rajas, marele devorator, marele rau{46}; sa stii ca aceasta este dusmanul aici [pe pamint]. 38. Precum focul este invaluit in fum, oglinda - de pete, embrionul - de invelisurile sale, tot asa si aceasta [cunoastere] este invaluita de aceasta [Tendinta]. 39. Ascunsa este cunoasterea celui intelept de catre acest vesnic dusman, care sub forma dorintei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins. 40. Locasul sau sint simturile, simtul intern si mintea; prin acestea el tulbura pe cel intrupat, ascunzind Cunoasterea. 41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stapinindu-ti dintru inceput simturile, ucide-l pe cel rau, pe cel care distruge Cunoasterea si intelegerea{47}. 42. Simturile sint socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simturilor este simtul intern; deasupra simtului intern este mintea; deasupra mintii este acesta [Sinele]{48}. 43. Cugetind la cel care este deasupra mintii, sprijinindu-te pe Sinele [tau] ucide, o tu cel cu bratul mare, dusmanul de care cu greu te apropii, a carui forma este dorinta.
Cartea XII - YOGA DARUIRII DE SINE
Arjuna a spus:
Bhagavat a spus: 3. Insa cei care-l adora pe Cel Indestructibil, cel Nenumit, Cel Nemanifestat, Cel Atotpatrunzator, Cel ce nu poate fi gindit, Cel Neclintit, Cel Nemiscat, Cel Incremenit, 4. Stapinidu-si totalitatea simturilor, mereu cu mintea egala, daruiti binelui tuturor fiintelor, aceia ma dobindesc. 5. Cei care-si indreapta mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe deasupra, de nenumarate greutati, caci conditia de nemanifestare este cu greu dobindita de cei ce au trup{157}. 6. Cei care, renuntind la toate faptele lor pentru mine, devotati mie, ma adora in timp ce mediteaza la mine, printr-o yoga exclusiva, 7. Pentru ei, care au patruns cu gindirea in mine, eu sint cel care ii scoate fara intirziere din oceanul mortii si al renasterilor (samsara). 8. Pune-ti in mine inima ta; patrunde in mine cu mintea ta; in mine vei locui dupa aceea{158}, neindoios. 9. De nu poti sa-ti aduni mintea neclintita in mine, atunci, O Dhananjaya, cauta sa ma dobindesti prin exercitiul yoga. 10. De nu esti in stare nici de exercitiul yoga, daruieste-mi mie faptele. De savirsesti toate faptele avindu-ma pe mine drept scop, vei obtine desavirsirea spirituala. 11. De nu esti in stare sa indeplinesti nici aceasta, atunci avind sprijin in unirea cu mine, savirseste parasirea fructului tuturor faptelor, stapin pe sine. 12. Cunoasterea este mai buna decit exercitiul; concentrarea mintii intrece Cunoasterea; renuntarea la fructul [faptelor] intrece concentrarea mintii{159}; iar linistea vine imediat dupa renuntare. 13. Fara sa urasca nici o fiinta, prietenos si milos, fara [sa gindeasca] "al meu" si "eu", acelasi in durere sau bucurie, rabdator. 14. Mereu multumit, yoghinul cu sinele stapinit, care-si tine hotaririle, nazuind spre mine cu inima si cu mintea, cel daruit mie, acela mi-e drag. 15. Cel de care nu se teme lumea si care nu se teme de lume, care este eliberat de zbuciumul bucuriei, furiei si fricii, acela mi-e drag. 16. Nelegat [de nimic], cinstit, priceput, strain de toate, din care a plecat suferinta, renuntind sa treaca la orice fapta, cel care este daruit mie, acela mi-e drag. 17. Cel care nu se bucura, nu uraste, nu se supara, nu doreste, care renunta la bine si rau, cel astfel daruit, acela mi-e drag. 18. Acelasi cu dusmanii sau prietenii, ca si la cinste si dispret, la frig si caldura, acelasi la fericire si durere, scapat de inlantuire, 19. Nepasator la insulta sau lauda, tacut, multumit cu orice, fara casa, cu mintea neclintita, daruit mie - asa este omul drag [mie]. 20. Insa cei care adora aceasta Lege nemuritoare, asa cum [ti-]a fost spusa, credinciosi, avindu-ma pe mine drept ultim scop, daruiti, aceia imi sint foarte dragi. |
|
|
