H-002- Hrana Vie si Meniuri Specifice- Terapie Alimentara
|
|
|
|
Inapoi la Colectia Hrana Vie -Alimentatie Naturala
Hrana Vie
si Meniuri Specifice, Terapie Alimentara Cap 02- Condimentele si Conservantii Ca denumire generica, condimentele folosite in prepararea produselor alimentare specifice alimentatiei naturale, influenteaza gustul si aroma. Functie de experienta, intuitie, noi incercari sau urmarirea respectarii unor retete clasice, acestea se combina asemanator unei piese muzicale, prin armonia generala, ritmul, predominarea unor instrumente sau a interpretarii vocale. Unele condimente pot fi in primul plan, altele accentueaza gusturile celorlalte, se pot crea combinatii armonioase, nuante mai fine sau aparitia senzatiei gustului gradat sau temporal. Cam toti oamenii s-au obisnuit sa manance sarat, in multe locuri de preparare se folosesc doar sare si piper. Sarea ne toceste gustul, inflameaza mucoasele, si cere multe lichide, pe care le opreste in asa zisele tesuturi adipoase, ca proeminente dizarmonioase ale corpului fizic. Nu doar sarea cere foarte multe lichide, ci si o alimentatie denaturata prin tratament termic si saraca in fructe si salate de cruditati. Pentru cei care doar imbuca cu repeziciunea senzatiei de „foame”, acestia fiind o majoritate, nu prea mai conteaza cum arata, cum miroase si ce gust are mancarea. Fenomenul numit „foame” sau „pofta de mancare”, uneori mai apropiat de bulimie, reprezinta un dezechilibru energetic si emotional, care trebuie controlat din exterior. O alimentatie cu produse care din punct de vedere organic sunt incompatibile cu viata, pe langa efortul energetic necesar recunoasterii, asimilarii, eliminarii si protectiei unor organe si functii vitale, apare si un efect de combustie exagerat care necesita lichide, schimbarea multor tricouri si consumul exagerat de deodorante si sapunuri. Acestea pacalesc aparentele pe o anumita perioada a unui corp urat mirositor si blocheaza un proces natural si firesc de a se proteja si de a elimina prin toate mijloacele ceea ce am mancat si ceea ce am gandit. Pentru cei care au trecut si mentinut o perioada mai indelungata modul de alimentatie prin hrana vie, primele simptome au fost scaderea consumului de apa sau alte lichide (deoarece acestea sunt continute in alimentele netratate termic intr-o stare naturala compatibila cu corpul uman, iar procesele de digestie sunt foarte simple si cu o durata mult mai mica), disparitia deformarilor corporale si mirosurilor aparute la nivelul pielii prin transpiratie. Se spune ca mirosi si esti ceea ce mananci, gandesti si faci. Un produs tinut prea mult pe masa sau in stomac, incepe sa putrezeasca, digestia este lenta, rezultand alcool si gaze „aromate”. De aici apare expresia de anestezie alimentara sau betie la propriu a simturilor sau comportamentului pentru majoritatea celor care se alimenteaza cu alimente moarte, greu digerabile si incompatibile chimic. Energia si sentimentele vor fi pe masura, lucruri dovedite in manifestarea relatiilor interumane prin fapte evidente. Dincolo de gustul real al morcovilor, dovlecelului, branzei de vaci sau merelor, se pot obtine o sumedenie de combinatii, initial prin diferite retete, apoi prin aportul particular al fiecaruia. Se iese din „anonimatul alimentar”, gusturile vor fi diferite de la o zi la alta, functie de cantitatea si felul condimentelor folosite, dar si functie de stare, de rezonanta, de sentimente, de mediu si de formele-gand induse. Ca prima concluzie, dincolo de materialismul alimentar cu care ne-am obisnuit, alimentatia vie presupune o stare vie. Condimentul mental si psihic este la fel de important ca cel fizic sub forma unor prafuri sau frunze. Aranjamentul, culorile, muzica, mediul si compania de servire a mesei sunt adevaratele condimente, acestea dau nota finala. Esti un om care mananca pe strada, in locuri fastuoase cu acorduri de manele, intr-un cadru de nervozitate sau afaceri importante; asta este nivelul de la care se pleaca spre descoperirea alimentatiei reale. Importanta persoanelor care cresc, transporta, prepara si servesc alimentele spre a fi consumate este covarsitoare in sensul sanatatii fizice, psihice si mentale. De multe ori ne trezim nervosi, si nici nu ne imaginam ca de vina este un biet hamburger pe care l-au trantit si injurat altii, cu o meserie peste caracterul si responsabilitatea lor. O indigestie sau stare de disconfort datorata faptului ca am mancat nervosi, nici nu se mai baga in seama. Doctorii si oamenii de stiinta cauta peste tot, doar in fata nasului au uitat sa caute. Musca de pe caciula lor ii poarta pe cai de neimaginat pentru bunul simt. Influenta unei legaturi de verdeata proaspata la nivel de gust si miros este total diferita intr-o ciorba fiarta, fata de o ciorba macerata la temperatura camerei. Evocand gustul si placerea carnii, pentru majoritatea cetatenilor, sa nu uitam ca carnea nepreparata, cruda nu are un gust prea placut. Modul de preparare si mai ales condimentele sunt cele care ne gadila papilele gustative si mirosul. Prepararea unor carnaciori fara usturoi, boia, piper, sare, cimbru, coreandru, enibahar, ne-ar lasa destul de indiferenti. O privire de ansamblu a condimentelor, particularizata in retetele si explicatiile de preparare, creeaza o lunga insiruire a lor: sare de mare, piper, boia dulce si iute, curry, cimbru, enibahar, coreandru, tarhon, maghiran, frunze de patrunjel, marar, telina, chillie, usturoi, ceapa, boabe de mustar, foi de dafin macinate, oregano, busuioc, salvie, lamaita, rozmarin, chimion, scortisoara, cuisoare, ghimbir, hrean, si altele cu denumiri mai exotice sau populare. Fiecare va hotari daca vrea mancarea mai dulceaga, iute, amaruie, acra sau aromata, functie de anumite zile, perioade sau dispozitii. O salata sau ciorba naturala este vie, lucreaza din punct de vedere al gustului, o anumita perioada dupa ce a fost preparata; gustand dupa ce am preparat-o si dupa 3 ore vom vedea doua manifestari diferite. Cu timpul prin experienta prepararii alimentatiei naturale, vom avea atentia normala si fireasca indreptata spre evenimentul respectiv, persoanele, locul si momentul de servire. Se ajunge la a prepara acelasi fel de mancare dar la un mod unic, prin rezonanta si intuitie. Acestea se pot dezvolta doar prin a manca doar alimentatie naturala. Experientele bucatarilor traditionali care pe langa friptura mai taie o bucata de varza si doua rosii, sunt niste experiente catastrofale, mai ales din punct de vedere al vibratiei si mediului respectiv. Dar cel putin este un inceput, de abia in momentul in care se sesizeaza diferentele, se poate trece la un pas mai profund al bucatariei fara foc. Alimentatia naturala este un mod de viata, efectele vor fi minime in perioada de combinare sau tatonare prin posturi de carne religioase sau medicale, combinatii de fierturi cu cruditati. Este vorba de simbolul alegerii si credintei, din moment ce nu vrei sa mananci natural (cu tot felul de justificari), vei primi beneficile celeilalte alimentatii, care din boala in boala, ne ofera batranetea si parasirea acestui corp fizic. Nu exista scop ci doar sens, pentru ca daca un om mananca natural de frica kilogramelor sau a unei boli, in mentalul lui gandul de boala exista si este mult mai puternic ca orice din exterior. Acest om se desconsidera permanent, spunand ca mananca cutare pentru boala cutare, persista in sentimentul de boala materialist, dar cu fata naturista. Mai intrebi pe cate unul, ce mai mananca si ce mai face ?, raspunde ca este naturist deoarece mananca carne doar o data pe saptamana sau mai rar. Alimentatia naturala este un sens, nu o finalitate, traind normal se poate vedea o alta fateta a evolutiei. Usturoiul, hreanul, sarea, otetul, uleiul sunt conservanti ideali pentru legume, de la cateva zile pana la muraturile, bulionul sau legumele pentru iarna. La fel mierea pentru preparatele dulci sau mentinerea fructelor peste iarna. Cap 06-1- Cauzele manifestarii Diabetului Zaharat (Bernie S. Siegel, - „Iubire, Terapie, Vindecare") 4% din populatia globului sufera de diabet. La aceasta tulburare contribuie mult grasimea. In cazuri mai rare, poate aparea si datorita unei infectii virale, caci virusii ataca celulele producatoare de insulina. Diabetul zaharat se descopera de obicei spontan. Simptomele sunt: sete accentuata, diverse rani care nu se inchid, mancarime, infectii urinare si eczeme, oboseala, lipsa poftei de mancare, slabire brusca. Cresterea nivelului de zahar (glucoza) din sange este foarte periculoasa, desi mult timp nu se manifesta nici o suferinta, dar, in final, atinge vasele de sange (venele). Efectul bolii este relevat de cele mai multe ori atunci cand nu se mai poate face nimic. Primele probleme apar la ochi si la rinichi. Datorita tardivei descoperiri a diabetului, poate interveni orbirea sau insuficienta renala. De multe ori, se simte o circulatie proasta la picioare, poate aparea infarctul miocardic sau comotia cerebrala. Pentru ca celulele sa preia zaharul din sange, corpul are nevoie de insulina. Daca nu este suficienta sau apare intr-o cantitate anormala, zaharul din sange creste.
Medicina
vorbeste de doua tipuri de diabet: Din timpuri stravechi, zaharul este considerat simbol al dragostei si atractiei. Bunicii isi exprimau dragostea lor pentru nepoti sub forma dulciurilor, oamenii grasi cauta alinarea in dulciuri. Deci zaharul, de multe ori, iti ofera o senzatie placuta, sinonimul dragostei si a lipsei de griji. In studiul sentimentelor bolnavului de diabet, constatam ca din punct de vedere sentimental, desi este in stare sa dea si sa primeasca dragoste (in plan material este vorba de zahar - dulciuri, miere etc), acesta nu este capabil sa prelucreze aceste aspecte. Ii lipseste capacitatea de „a digera" grija celor din jur. Desi nivelul sau de zahar in sange este crescut (duce cu el destula dragoste si afectivitate din partea celorlalti, deci a mediului), nu stie ce sa faca cu aceasta, returnand-o in forma sa initiala. Acesta inlocuieste problemele care il apasa cu ceva dulce, cu lene. El pune viata, cu aspectele ei mai putin placute, la capitolul „activitati suplimentare". Dar asa cum se intampla uneori la consumul mare de dulciuri, si aici va ramine cu o senzatie de greata. Bolnavul de diabet nu accepta atentia si dragostea celorlalti, desi are mare nevoie de asa ceva. Constient sau inconstient refuza aceasta, nevrand sa recunoasca ca are nevoie de ea. Astfel ca ii este imposibil sa ofere si sa primeasca dragoste si afectivitate. Cel care in asemenea mod se indeparteaza de „viata dulce", cu timpul se va „amara". Factorii principali care cauzeaza aceasta boala se leaga in primul rand de crize, probleme cu animalele, cruzime, crime, duritate, lipsa de intelegere, suparari sau situatii care impun reorganizarea intregii existente. Pentru foarte multi aceste manifestari de cruzime si comportament aberant cu regnul animal, direct sau indirect, isi au radacinile de-a lungul altor incarnari. Acum ei continua cu aceste manifestari fata de animale sau fata de cei din jur, iar unii nu intamplator se apropie cu foarte multa caldura fata de animale; insa, totul trebuie platit pana la ultimul leu. Sarcina, pubertatea sau anii de schimbare a existentei sunt situatii in care omul trebuie sa se confrunte cu sine. Aceste cauze multiple pot fi socotite ca facand parte din problemele zilnice. Sa luam spre exemplu un barbat care ramane fara serviciu. Acesta are sentimentul ca familia nu mai are nevoie de el. Astfel, el poate presupune ca nu merita dragostea celor din jur, caci a esuat chiar si in postura de sustinator al familiei. Acest punct de vedere, poate sa-l duca la situatia ca respectivul sa nu mai vrea sa observe dragostea si atentia familiei, iar mai tirziu, nici sa nu o mai poata primi (exprimat fizic prin zaharul pe care nu-l mai poate folosi, desi acesta exista in organism).
Cazuri la
copii Mesajul acestei tulburari (DIABETUL ZAHARAT) este mereu acelasi: nevoia regasirii dragostei de sine prin apropierea si identificarea cu eu-l real, recunoasterea ca fiecare este demn de iubirea celuilalt. In plus, tulburarea aceasta reaminteste celuilalt ca este unic, cu sarcini si meniri precise. Numai cei ce sint cu adevarat fiinte sincere pot primi si darui dragoste si bucurie, permitandu-si luxul de a se bucura cu adevarat de viata. Aceasta deschidere in fata vietii, permite si deschiderea membranelor celulare in fata excesului de zahar, prin regasirea parametrilor fiziologici normali ai mediatorului numit insulina. … |
|
|
